conlucra - explicat in DEX

conlucra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONLUCRÁ, conlucréz, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con¹- + lucra (după fr. collaborer).

conlucra (Dicționar de neologisme, 1986)
CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].

conlucra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)

conlucra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conlucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucreáză

conlucra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. — Con¹- + lucra (după fr. collaborer).

conlucrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conlucrà v. a lucra împreună cu altul.