confrăție(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CONFRĂȚÍE,confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con1- + frăție (după fr. confrérie).
confrăție(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) confrățíe (înv.) s. f., art. confrățía, g.-d. art. confrățíei; pl. confrățíi, art. confrățíile
confrăție(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CONFRĂȚÍE,confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. — Con1- + frăție (după fr. confrérie).