confraternitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFRATERNITÁTE, confraternități, s. f. (Franțuzism) Confrerie. – Din
fr. confraternité.confraternitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONFRATERNITÁTE s.f. (
Franțuzism) Înțelegere între persoanele care fac parte din același corp (constituit ca atare), între persoanele care practică aceeași profesiune; confrerie. [Cf. fr.
confraternité].
confraternitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFRATERNITÁTE s. f. relațiile între confrați; raporturi amicale bazate pe o comuniune de idei, de preocupări. (< fr.
confraternité)
confraternitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*confraternitáte f. (
con- și
fraternitate). Colegialitate, camaraderie (maĭ ales între ziariștĭ și medicĭ).
confraternitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confraternitate f. relațiune amicală între colegii său membrii aceluiaș corp.
confraternitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFRATERNITÁTE, confraternități, s. f. (Rar) Confrerie. — Din
fr. confraternité.