confrate - explicat in DEX

confrate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, tovarăș de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con¹ + frate (după fr. confrère).

confrate (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFRÁTE s.m. Coleg, tovarăș de profesie, de meserie. [< con- + frate, după it. confrate, fr. confrère].

confrate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFRÁTE s. m. coleg de profesiune. (după fr. confrère)

confrate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*confráte m. (con- și frate, după fr. confrère). Coleg, camarad (maĭ ales între ziariștĭ și medicĭ).

confrate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confráte s. m., pl. confráți

confrate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confrate m. fiecare din membrii unei corporațiuni, unei societăți: magistrații sunt colegi, medicii și ziariștii confrați.

confrate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. — Con¹- + frate (după fr. confrère).