confrățesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, confrățești, adj. (Neobișnuit) De confrate. –
Confrate +
suf. -esc.confrățesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confrățésc (rar)
adj. m.,
f. confrățeáscă; pl. m. și
f. confrățéșticonfrățesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFRĂȚESC, -EÁSCĂ, confrățești, adj. (Neobișnuit) De confrate. —
Confrate +
suf. -esc.