conduplicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (
Bot.) Stare a unui organ conduplicat.
2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din
fr. conduplication.conduplicație (Dicționar de neologisme, 1986)CONDUPLICÁȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat.
2. (
Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen.
-iei, var.
conduplicațiune s.f. / cf. fr.
conduplication, lat.
conduplicatio].
conduplicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDUPLICÁȚIE s. f. 1. stare a unui organ conduplicat. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. (< fr.
conduplication, lat.
conduplicatio)
conduplicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conduplicáție (-du-pli-, -ți-e)
s. f.,
art. conduplicáția (-ți-a), g.-d. art. conduplicáției; pl. conduplicáții, art. conduplicáțiile (-ți-i-)conduplicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (
Bot.) Stare a unui organ conduplicat. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. — Din
fr. conduplication.