conducție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric și a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din
fr. conduction.conducție (Dicționar de neologisme, 1986)CONDÚCȚIE s.f. Fenomenul trecerii căldurii sau a curentului electric prin corpuri; conductibilitate. [Gen.
-iei. / cf. fr.
conduction].
conducție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDÚCȚIE s. f. 1. fenomenul trecerii căldurii sau electricității prin corpuri conducătoare. 2. acțiunea de transmitere a influxului nervos. (< fr.
conduction)
conducție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condúcție (-ți-e) s. f.,
art. condúcția (-ți-a), g.-d. condúcții, art. condúcțieiconducție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Conductibilitate. — Din
fr. conduction.