conducător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adj.,
s. m. și
f. I. Adj. 1. Care conduce, de conducere.
2. (Despre corpuri, în sintagma)
Bun (sau
rău) conducător de căldură (sau
de electricitate) = care are însușirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea).
II. S. m. și
f. Persoană sau organ care conduce un partid, o organizație, o instituție sau o întreprindere. –
Conduce +
suf. -ător.