condroniu - explicat in DEX

condroniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDRÓNIU s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele lanceolate rigide, cu flori purpurii sau galbene, care crește prin livezi și prin semănături (Melampyrum arvense). – Et. nec.

condroniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condróniu [niu pron. nyu] s. m., art. condróniul

condroniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDRÓNIU s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele lanceolate rigide, cu flori purpurii sau galbene, care crește prin livezi și prin semănături (Melampyrum arvense). — Et. nec.