conducere - explicat in DEX

conducere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDÚCERE, conduceri, s. f. Acțiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – V. conduce.

conducere (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDÚCERE s.f. Acțiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care dirijează o instituție, o întreprindere etc. [< conduce].

conducere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. 2. organ de cârmuire politică sau administrativă. (< conduce)

conducere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*condúcere f. Acțiunea de a conduce. Direcțiune: afacerile-s supt [!] conducerea luĭ.

conducere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condúcere s. f., g.-d. art. condúcerii; pl. condúceri

conducere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conducere f. 1. fapta de a conduce; 2. fig. direcțiune; 3. conduct: conducerea apei, gazului.

conducere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDÚCERE, conduceri, s. f. Acțiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. — V. conduce.