conductă - explicat in DEX

conductă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDÚCTĂ, conducte, s. f. Țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ◊ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal și cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalațiile electrice. – Din lat. conductus.

conductă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDÚCTĂ s.f. 1. Țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formație anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].

conductă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDÚCTĂ s. f. 1. țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. (< germ. Konduct)

conductă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condúctă (țeavă) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcte

conductă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDÚCTĂ, conducte, s. f. Țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente. ◊ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal și cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalațiile electrice. — Din lat. conductus.