conduct - explicat in DEX

conduct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt.

conduct (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDÚCT s.n. v. conductă.

conduct (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDÚCT s. n. formație anatomică în formă de canal sau de fir. (< germ. Kondukt, lat. conductus)

conduct (Dicționaru limbii românești, 1939)
*condúct n., pl. e (după fr. conduit, d. conduire, a conduce, saŭ d. lat. con-, împreună, și ductus, conduct, ducere). Canal închis, țeavă: conduct de apă (acŭeduct), de petrol, de gaz.

conduct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condúct (formațiune anatomică) s. n., pl. condúcte

conduct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conduct n. canal îngust, țeava pentru lichide sau gaze: conduct suteran.

conduct (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. — Din germ. Kondukt.