conciliabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCILIÁBIL, -Ă adj. Care poate fi conciliat. [Pron. -li-a-. / cf. fr. conciliable].
conciliabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conciliábil, -ă adj. (fr. conciliable). Care poate fi conciliat: opinĭunĭ conciliabile.
conciliabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conciliabil a. care se poate concilia.