conci - explicat in DEX

conci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓNCI, conciuri, s. n. Coc². ♦ (Reg.) Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma. – Din magh. konty.

conci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cónci (cónciuri), s. n. – 1. Coc de păr. – 2. Basma. – 3. Moț de păr, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Gáldi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konča rut. konča, kanča, pe care Miklosich, Wander., 16 îl presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konč (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, îl derivă în mod greșit direct din mag., recunoscînd că așa se numește pieptănătura tipică femeilor românce din Vidin.

conci (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cónci, -uri, s.n. – Coc, păr adunat și prins cu agrafe în creștetul capului: „Din conciu fetelor / Din struțu feciorilor” (Memoria 2001: 33). – Din magh. konty.

conci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conci s. n., pl. cónciuri

conci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓNCI, conciuri, s. n. Coc². ♦ (Reg.) Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma. — Din magh. konty.

concĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
concĭ n., pl. urĭ (ung. konty, sîrb. konča, concĭ, d. it. cóncio, ornament al corpuluĭ). Vest. Coc (peptănătură [!]).