concesionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCESIONÁR, concesionari, s. m. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune. [
Pr.:
-si-o-] – Din
fr. concessionnaire.concesionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCESIONÁR s. m. beneficiar al unei concesiuni. (<fr.
concessionnaire)
concesionar (Dicționar de neologisme, 1986)CONCESIONÁR s.m. Beneficiar al unei concesiuni, cel care a obținut o concesiune. [Cf. fr.
concessionnaire].
concesionar (Dicționaru limbii românești, 1939)*concesionár, -ă s. (fr.
concessionnaire). Care a obținut o concesiune:
concesionaru uneĭ mine.concesionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concesionár (-si-o-) s. m.,
pl. concesionáriconcesionar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concesionar m. cel ce a obținut o concesiune.
concesionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCESIONÁR, concesionari, s. m. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune. [
Pr.:
-si-o-] — Din
fr. concessionnaire.