concesionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de
a concesiona. [
Pr.:
-si-o-] –
V. concesiona.concesionare (Dicționar de neologisme, 1986)CONCESIONÁRE s.f. Acțiunea de a concesiona și rezultatul ei. [<
concesiona].
concesionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concesionáre (-si-o-) s. f.,
g.-d. art. concesionắrii; pl. concesionắriconcesionare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de
a concesiona. [
Pr.:
-si-o-] —
V. concesiona.