concesiune - explicat in DEX

concesiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCESIÚNE, concesiuni, s. f. Convenție prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ Bunurile care formează obiectul acestei convenții. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concession, lat. concessio, -onis.

concesiune (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCESIÚNE s.f. 1. Drept de a exploata un bun, o întreprindere etc. acordat de un stat unui alt stat sau unor întreprinderi străine; (p. ext.) obiectul unei astfel de exploatări. 2. Concesie. [Cf. fr. concession, lat. concessio].

concesiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCESIÚNE s. f. convenție prin care o persoană fizică sau juridică obține dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obștesc, a unei întreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatări. (<fr. concession, lat. concessio)

concesiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concesiúne f. (lat. concéssio, -ónis. V. purced). Acordarea unuĭ privilegiŭ, unuĭ drept: a obținea [!] concesiunea unuĭ drum de fer [!]. Lucru acordat într´o discusiune [!], într´o contestațiune. – Și -ésie.

concesiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concesiúne (drept de exploatare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. concesiúnii; pl. concesiúni

concesiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCESIÚNE, concesiuni, s. f. Convenție prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ Bunurile care formează obiectul acestei convenții. [Pr.: -si-u-] — Din fr. concession, lat. concessio, -onis.

concesiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concesi(un)e f. 1. acordarea unui privilegiu: concesiunea ocnelor; 2. cedarea dreptului său, renunțarea la opiniunea sa (într’o contestațiune sau discuțiune): fă-mi această concesiune; 3. cesiunea unui teren într’un cimitir.