concerta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCERTÁ, concertez, vb. I.
Intranz. 1. A da un concert (
1).
2. (Mai ales despre șefi de state, diplomați etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună. – Din
it. concertare.concerta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCERTÁ vb. I. intr. 1. a da un concert (1). 2. (despre șefi de state, diplomați etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun. II. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun). (<fr.
concerter, it.
concertare)
concerta (Dicționar de neologisme, 1986)CONCERTÁ vb. I. intr. A da un concert. [< it.
concertare, fr.
concerter].
concerta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concertá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
concerteázăconcertà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concertà v.
1. a se înțelege împreună spre a pregătj execuțiunea unui plan;
2. a se învoi spre a forma sau executa un proiect:
aici au să se adune spre a se concerta AL.
concerta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCERTÁ, concertez, vb. I.
Intranz. 1. A da un concert (1).
2. (Mai ales despre șefi de state, diplomați etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună. — Din
it. concertare.