concerta - explicat in DEX

concerta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCERTÁ, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre șefi de state, diplomați etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună. – Din it. concertare.

concerta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCERTÁ vb. I. intr. 1. a da un concert (1). 2. (despre șefi de state, diplomați etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun. II. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun). (<fr. concerter, it. concertare)

concerta (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCERTÁ vb. I. intr. A da un concert. [< it. concertare, fr. concerter].

concerta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concertá (a ~) vb., ind. prez. 3 concerteáză

concertà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concertà v. 1. a se înțelege împreună spre a pregătj execuțiunea unui plan; 2. a se învoi spre a forma sau executa un proiect: aici au să se adune spre a se concerta AL.

concerta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCERTÁ, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre șefi de state, diplomați etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună. — Din it. concertare.