concert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCÉRT, concerte, s. n. 1. Executare în public a unor opere muzicale. ♦ Piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră, care se distinge prin complexitatea facturii și prin caracterul ei virtuos-tehnic. ◊
Concert pentru orchestră = lucrare orchestrală de virtuozitate.
2. (Rar) Înțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop comun. – Din
fr. concert, it. concerto.concert (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCÉRT s. n. 1. executare în public a unor lucrări muzicale. 2. compoziție muzicală amplă, de obicei în trei părți, scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră. 3. (fig.) unanimitate, înțelegere (deplină), acord, armonie. (<fr.
concert, it.
concerto)
concert (Dicționar de neologisme, 1986)CONCÉRT s.n. 1. Compoziție muzicală armonică, de obicei în trei părți, scrisă pentru mai multe instrumente și voci. ♦ Compoziție muzicală pentru unul sau mai multe instrumente, cu acompaniament de orchestră.
2. Executare în fața publicului a unor lucrări muzicale.
3. (
Rar) Înțelegere, acord, armonie. [Pl.
-te. / < fr.
concert, it.
concerto].
concert (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)concért (concérte), s. n. –
1. Execuție în public a unei opere muzicale. –
2. Înțelegere, unire, acord.
It. concerto (
sec. XIX). –
Der. concerta, vb.;
concertist, s. m.;
desconcerta, vb., galicism, din
fr. déconcerter.concert (Dicționaru limbii românești, 1939)*concért n., pl.
e (fr.
concert, d. it.
concerto, care vine d. lat.
con-, împreună, și
certare, a se întrece. V.
cert 2). Armonie de vocĭ saŭ de instrumente:
a da un concert. Ședință muzicală. Bucată muzicală p. un instrument întovărășit de orhestră [!].
Fig. Acord, uniune, înțelegere:
concert de laude, de opiniunĭ. Concertu eŭropean, acordu țărilor Eŭropeĭ.
În concert, în conivență, în înțelegere:
a lucra în concert.concert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concért s. n.,
pl. concérteconcert (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concert n.
1. armonie formată de mai multe voci sau de mai multe instrumente:
a da un concert; 2. sunete, strigăte:
concert de aclamațiuni; 3. fig. acord, unire:
din al lumii splendid concert de admirări AL.
concert (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCÉRT, concerte, s. n. 1. Manifestare publică, spectacol în care sunt interpretate lucrări muzicale. ♦ Piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră. ◊
Concert pentru orchestră = lucrare orchestrală de virtuozitate.
2. (Rar) Înțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop comun. — Din
fr. concert, it. concerto.