concertină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCERTÍNĂ, concertine, s. f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu fețele laterale hexagonale. – Din
fr. concertina.concertină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCERTÍNĂ s. f. gen de acordeon hexagonal, cu claviatură din butoni. (<fr.
concertine)
concertină (Dicționar de neologisme, 1986)CONCERTÍNĂ s.f. Instrument asemănător acordeonului, având fețele laterale hexagonale. [< fr.
concertine].
concertină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concertínă (instrument muzical)
s. f.,
g.-d. art. concertínei; pl. concertíneconcertină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCERTÍNĂ, concertine, s. f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu fețele laterale hexagonale. — Din
fr. concertina.