concenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
concénie f. (vsl. konĭcániĭe, rus. končániĭe, exterminare. V. concină, coneț, sconcenie). Vechĭ. Exterminare, peire [!].
concenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concenie f. prăpădire, exterminare. [Slav. KONĬČANIĬ, sfârșit (v. coneț)].