compromite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPROMÍTE, compromít, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita.
2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [
Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din
fr. compromettre, lat. compromittere.compromite (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPROMÍTE vb. I. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita. II. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat.
compromittere, fr.
compromettre)
compromite (Dicționar de neologisme, 1986)COMPROMÍTE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune într-o situație critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita.
2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i.
compromít, perf.s.
-isei, part.
-is. / < lat.
compromittere, cf. fr.
compromettre].
compromite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compromíte (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. compromít, 1
pl. compromítem; conj. prez. 3
să compromítă; part. compromíscompromite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)compromite v.
1. a pune în pericol:
a compromite reputațiunea; 2. a expune la neplăceri, la încurcături:
l’a compromis; 3. a-și expune onoarea, creditul.
compromite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPROMÍTE, compromít, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita.
2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [
Perf. s. compromiséi, part. compromis]
— Din
fr. compromettre, lat. compromittere.