compromis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPROMÍS1, compromisuri, s. n. Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din
fr. compromis.compromis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat.
2. Primejduit, stricat. –
V. compromite.compromis (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPROMÍS s. n. 1. înțelegere, acord bazat pe renunțări și concesii reciproce. 2. înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri. (<fr.
compromis)
compromis (Dicționar de neologisme, 1986)COMPROMÍS s.n. 1. (
Jur.) Înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri.
2. Înțelegere, acord care se bazează pe renunțări și pe concesii reciproce. [Pl.
-suri. / < fr.
compromis].
compromis (Dicționaru limbii românești, 1939)*compromís n., pl.
urĭ și
e (fr.
compromis). Contract pin [!] care doĭ se supun judecățiĭ altuĭa (arbitraj) saŭ îșĭ cedează ceva unu altuĭa (transacțiune).
compromis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compromís s. n.,
pl. compromísuricompromis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)compromis n.
1. act prin care cineva își supune cauza la judecata unui arbitru;
2. Gram. combinarea sau fuziunea a doi termeni sinonimi:
ciuhurez e un compromis din
ciuh și
hurez.compromis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPROMÍS1, compromisuri, s. n. Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înțelegere între două sau mai multe persoane ori state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. — Din
fr. compromis.compromis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat.
2. Primejduit, stricat. —
V. compromite.