comitere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COMÍTERE,comiteri, s. f. Acțiunea de a comite1. – V. comite1.
comitere(Dicționar de neologisme, 1986) COMÍTEREs.f. Acțiunea de a comite. [< comite].
comitere(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) comítere s. f., g.-d. art. comíterii; pl. comíteri
comitere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COMÍTERE,comiteri, s. f. Acțiunea de a comite1. — V. comite1.