comitet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMITÉT, comitete, s. n. Organ de conducere colectivă a anumitor organizații. – Din
rus. komitet, fr. comité.comitet (Dicționar de neologisme, 1986)COMITÉT s.n. Colectiv, organ, for care conduce activitatea unui anumit domeniu. ◊
Comitet central = organ superior al unui partid comunist ori al unei organizații de masă, care conducea întreaga activitate a partidului ori a organizației în intervalul dintre două congrese;
comitet executiv = organ de conducere al unui consiliu popular care exercita funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni. [Pl.
-te, -turi. / < rus.
komitet, fr.
comité < engl.
committee].
comitet (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMITÉT s. n. 1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizații politice, de masă etc. ♦ ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizații de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacție = colegiu de redacție. 2. organism în cadrul unei conferințe sau organizații internaționale, cu atribuții limitate și temporare. (< rus.
komitet, fr.
comité)
comitet (Dicționaru limbii românești, 1939)*comitét n., pl.
e (rus.
comitét, germ.
komitee, fr.
comité, [de unde it.
comitato] d. engl.
kommittee, d.
to commit, care e lat.
com-mittere, -missum, a însărcina, a încredința. V.
comisiune). Comisiune, membrĭ aleșĭ într´o adunare și însărcinațĭ să execute ceva.
Comitet secret, din care publicu e exclus.
Comitet de lectură, care examinează pĭesele teatrale, articulele [!] de revistă ș. a. în ainte [!] de a fi admise orĭ respinse.
Comitet de salvare publică, cel ales de Convențiunea din Francia la 6 April 1793, celebru pin [!] cruzime.
comitet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comitét s. n.,
pl. comitétecomitet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comitet n. reunire de persoane însărcinate a discuta, a regula unele afaceri;
comitet permanent, instituțiune compusă din 3 consilieri și 3 supleanți, aleși din sânul consiliului județean, spre a asista pe prefect în admmistrațiunea intereselor locale, fiind totdeodată și un corp deliberativ. [Rus. KOMITETŬ (din fr.
comité)].
comitet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMITÉT, comitete, s. n. Organ de conducere colectivă a unor organizații politice, obștești etc. — Din
rus. komitet, fr. comité.