comitent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMITÉNT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și
f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după
directivele sale. – Din
it. committente, lat. commitens, -ntis.