combatere - explicat in DEX

combatere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMBÁTERE, combateri, s. f. Acțiunea de a combate; luptă. – V. combate.

combatere (Dicționar de neologisme, 1986)
COMBÁTERE s.f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (Log.) Demonstrație a falsității sau a netemeiniciei unei teze. [< combate].

combatere (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COMBÁTERE (‹ combate) s. f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (LOG.) Demonstrare a falsității sau netemeiniciei unei teze. 3. (FITOPAT.) Totalitatea măsurilor ce se aplică în vederea prevenirii pătrunderii dăunătorilor și paraziților într-o cultură agricolă ori pădure, precum și pentru distrugerea lor. În funcție de mijloacele utilizate c. poate fi: chimică (cu substanțe chimice), biologici (se recurge la prădători sau agenți patogeni ai dăunătorilor), mecanică (șanțuri, curse), fizică (ardere, afumare), integrată (combinarea unor procedee fizice, chimice, biologice, mecanice) etc. 4. (MED.) Complex de măsuri pentru eradicarea unei boli infecțioase constînd din tratament adecvat, izolarea bolnavilor, măsuri de carantină, dezinfecții și deratizare etc.

combatere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
combátere s. f., g.-d. art. combáterii; pl. combáteri

combatere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMBÁTERE, combateri, s. f. Acțiunea de a combate; luptă. — V. combate.