combativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMBATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi combativ. – Din
fr. combativité.combativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMBATIVITÁTE s. f. însușirea de a fi combativ. (
combativitate (Dicționar de neologisme, 1986)COMBATIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi combativ. [Cf. it.
combatività, fr.
combativité].
combativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)combativitáte s. f.,
g.-d. art. combativitắțiicombativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMBATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi combativ. — Din
fr. combativité.