combativ - explicat in DEX

combativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dârzenie și cu perseverență pentru susținerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepții. – Din fr. combatif.

combativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMBATÍV, -Ă adj. dârz, perseverent în luptă, în susținerea unui punct de vedere, a unei idei etc. (‹ fr. combatif)

combativ (Dicționar de neologisme, 1986)
COMBATÍV, -Ă adj. Dârz, perseverent în luptă, în susținerea unui punct de vedere, a unei idei etc. [Cf. it. combativo, fr. combatif].

combativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
combatív adj. m., pl. combatívi; f. combatívă, pl. combatíve

combativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care susține cu dârzenie și cu perseverență o idee, un punct de vedere, o concepție. — Din fr. combatif.