combatant - explicat in DEX

combatant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMBATÁNT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant.

combatant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMBATÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ◊ (fig.) luptător activ (pentru o idee, un scop etc.). (

combatant (Dicționar de neologisme, 1986)
COMBATÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ♦ (Fig.) Cel care luptă activ (pentru o idee, pentru un scop etc.). [< fr. combattant].

combatant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*combatánt, -ă adj. și s. (fr. combattant). Care combate, care se bate, luptător (maĭ ales cu armele): sanitariĭ armateĭ nu-s combatanțĭ.

combatant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
combatánt adj. m., s. m., pl. combatánți; adj. f., s. f. combatántă, pl. combatánte

combatant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
combatant m. 1. om înarmat pentru răsboiu; 2. care iea parte la luptă, luptător.

combatant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMBATÁNT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (sau este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. — Din fr. combattant.