colnicel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COLNICÉL,colnicele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui colnic. – Colnic + suf. -el.
colnicel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) colnicél (pop.) s. n., pl. colnicéle
colnicel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COLNICÉL,colnicele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui colnic. — Colnic + suf. -el.