colo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊
Expr. De colo (până) colo = dintr-un loc într-altul, de la un capăt la altul, încoace și încolo, peste tot.
(Pe) ici, (pe) colo sau
colo și colo = din loc în loc, pe alocurea, foarte rar.
Pe colo..., pe dincolo = într-o parte..., într-alta.
Cât colo = la oarecare depărtare.
Când colo = (exprimând o surprindere) de fapt, în realitate.
A se cunoaște (sau
a se vedea etc.)
cât de colo = a se cunoaște (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident.
Ia te uită colo! = (exprimând mirarea) i-auzi! de unde și până unde? [
Acc. și: (
pop.)
coló] – Din
acolo.colo (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLO- elem. col
4(o)- ()
colo (Dicționaru limbii românești, 1939)cólo (sud) și
coló (nord) adv. (d.
acolo, ca it.
colá față de pg.
acolá, sp.
acullá, acolo). Acolo, nu aicĭ.
De colo pînă colo, din acel loc pînă´n acel loc.
De colo colo, arată mișcarea repetată:
ce tot umblațĭ de colo colo, măĭ băĭețĭ? Cînd colo, arată surprinderea:
Credeam că-ĭ aur. Cînd colo, era argint! Credeam că s´a supărat. Cînd colo, mĭ-a și mulțămit [!], cît colo, arată aruncarea cu supărare:
Mĭ-a dat un franc pe curcán, dar eŭ i l-am aruncat cît colo! A îndrăznit să vie să-mĭ ceară, dar eŭ l-am răpezit [!] cît colo! În colo, într´acolo, în acea direcțiune:
du-te´ncolo! (
Du-te´ncolo! maĭ înseamnă și „dă-mĭ pace, lasă-mă în pace”). În altă privință, alt-fel:
om leneș, dar în colo bun. Vasile a îmbătrînit, dar în colo tot vesel cum îl știĭ, A da în colo, a arunca, a da draculuĭ:
ĭa dă-l în colo pe individu cela! Maĭ în colo, maĭ pe urmă, maĭ tîrziŭ:
maĭ în colo s´a făcut hoț. Din colo, dintr´acolo, din acea direcțiune:
mă întorceam din colo. În coace și´n colo, V.
coace și
colea.colo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cólo (
pop.)
adv.colo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colo adv. acolo (în depărtare):
de colo până colo, din loc în loc, în lung și în larg;
când colo! exprimă o surprindere neplăcută. [V.
acolo].
colo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊
Expr. De colo (până) colo = dintr-un loc într-altul, de la un capăt la altul, încoace și încolo, peste tot.
(Pe) ici, (pe) colo sau
colo și colo = din loc în loc, pe alocurea, foarte rar.
Pe colo..., pe dincolo = într-o parte..., într-alta.
Cât colo = la oarecare depărtare.
Când colo = (exprimând o surprindere) de fapt, în realitate.
A se cunoaște (sau
a se vedea etc.)
cât de colo = a se cunoaște (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident.
Ia te uită colo ! = (exprimând mirarea) i-auzi ! de unde și până unde? [
Acc. și: (
pop.)
coló] — Din
acolo.