colnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓLNĂ, colne, s. f. (
Reg.) Colibă sau casă (la vie). ♦ Construcție (primitivă) servind, într-o gospodărie țărănească, la păstrarea uneltelor sau la adăpostirea vitelor. – Din
scr. kolna.