colmatare - explicat in DEX

colmatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLMATÁRE, colmatări, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.

colmatare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLMATÁRE s. f. 1. acțiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare. 3. lucrare de îmbunătățiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micșorării porozității. (<colmata)

colmatare (Dicționar de neologisme, 1986)
COLMATÁRE s.f. Acțiunea de a colmata și rezultatul ei; colmataj. ♦ Metodă de desecare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare în scopul ridicării nivelului terenurilor joase. [< colmata].

colmatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colmatáre s. f., g.-d. art. colmatắrii; pl. colmatắri

colmatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLMATÁRE, colmatări, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice. — Cf. fr. c o 1 m a t a g e.