colniță - explicat in DEX

colniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓLNIȚĂ¹, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din scr. kolnica.

colniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLNÍȚĂ², colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. – Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic.

colniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cólniță¹ (șură) (reg.) s. f., g.-d. art. cólniței; pl. cólnițe

colniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colníță² (delușor) (pop.) s. f., g.-d. art. colníței; pl. colníțe

colniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓLNIȚĂ¹, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. — Din sb. kolnica.

colniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLNÍȚĂ², colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. — Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic.