colmata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLMATÁ, colmatez, vb. I.
Tranz. A produce o colmatare. – Din
fr. colmater.colmata (Dicționar de neologisme, 1986)COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr.
colmater].
colmata (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLMATÁ vb. I. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului. (<fr.
colmater)
colmata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*colmatá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
colmateázăcolmata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. — Din
fr. colmater.