colcăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de
a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [
Pr.:
-că-ia-] –
Colcăi +
suf. -eală.colcăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colcăiálă s. f.,
g.-d. art. colcăiéliicolcăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLCĂIÁLĂ s. f. Faptul de
a colcăi; zgomot făcut de cineva sau de ceva care colcăie. [
Pr.:
-că-ia-]
— Colcăi +
suf. -eală.