colburos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COLBURÓS, -OÁSĂ,colburoși, -oase, adj. (Reg.) Prăfuit. – Colb + suf. -uros.
colburos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) colburós (reg.) adj. m., pl. colburóși; f. colburoásă, pl. colburoáse
colburos(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) colburos a. Mold. prăfos.
colburos(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COLBURÓS, -OÁSĂ,colburoși, -oase, adj. (Reg.) Prăfuit. — Colb + suf. -uros.