colcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLCĂÍ, pers. 3
cólcăie, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo.
2. (
Reg.) A clocoti; a vui. – Formație onomatopeică.