colceac - explicat in DEX

colceac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLCEÁC, colceacuri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. [Var.: colceág, colcegi, s. m.] – Din tc. kolçak.

colceac (Dicționaru limbii românești, 1939)
colceác și -eág n., pl. ege (turc. kolčak, manșon; bg. sîrb. rus. kolčák, manșon. V. colac). Vechĭ. Manșon. S. m., pl. egĭ. Pl. Tuzlucĭ care se încheĭe cu copcĭ.

colceac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colceác/colceág (înv.) s. n./s. m., pl. colceácuri/colcégi

colceac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colceac n. 1. manșon; 2. un fel de tuzluci sau ciorapi ce se încheie pe picior cu copci: purtând colceaci și cepchen OD. [Turc. KOLČAK].

colceac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLCEÁC, colceacuri, s. n. (Înv.) Gheată care se încheia cu copci. — [Var.: colceág, colcegi, s. m.] — Din tc. kolçak.