colceag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLCEÁG s. m. v. colceac.colceag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)colceág (colceáguri), s. n. –
1. Manșon (de damă). –
2. Jambieră. –
Var. colceac. Tc. kolçak (Șeineanu, II, 141; Miklosich,
Etym. Wb., 23; Berneker 543).
Sec. XVIII,
înv.colceag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))COLCEÁG, colceaguri, s. n. (
Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. –
Tc. kolçak.colceag (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COLCEAG, com. în
jud. Prahova; 6.002
loc. (1991).
colceag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLCEÁG s. m. v. colceac.