colațiune (Dicționar de neologisme, 1986)COLAȚIÚNE s.f. 1. Colaționare.
2. Drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.
3. Gustare. [Cf. fr.
collation < lat.
collatio – reunire, adunare].
colațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLAȚIÚNE s. f. 1. colaționare. ◊ date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor. 2. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. gustare. (< fr.
collation)
colațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*colațiúne f. (lat.
col-látio, -ónis, d.
col-latus, part. d.
con-ferre, col-latum, a aduce la un loc. V.
sufer). Conferirea unuĭ beneficiŭ. Compararea uneĭ copiĭ cu originalul. Gustare, cină scurtă.
colațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colațiúne (
livr.)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. colațiúnii; pl. colațiúnicolațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colațiune f. acțiunea de a compara la olaltă două texte, copia cu originalul.