colațiune - explicat in DEX

colațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
COLAȚIÚNE s.f. 1. Colaționare. 2. Drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. Gustare. [Cf. fr. collation < lat. collatio – reunire, adunare].

colațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLAȚIÚNE s. f. 1. colaționare. ◊ date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor. 2. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. gustare. (< fr. collation)

colațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colațiúne f. (lat. col-látio, -ónis, d. col-latus, part. d. con-ferre, col-latum, a aduce la un loc. V. sufer). Conferirea unuĭ beneficiŭ. Compararea uneĭ copiĭ cu originalul. Gustare, cină scurtă.

colațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. colațiúnii; pl. colațiúni

colațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colațiune f. acțiunea de a compara la olaltă două texte, copia cu originalul.