coabitație - explicat in DEX

coabitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COABITÁȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.

coabitație (Dicționar de neologisme, 1986)
COABITÁȚIE s.f. Coabitare. [Var. coabitațiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation].

coabitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COABITÁȚIE s. f. coabitare. (< fr. cohabitation, lat. cohabitatio)

coabitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coabitáție (co-a-, -ți-e) s. f., art. coabitáția (-ți-a), g.-d. coabitáții, art. coabitáției

coabitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COABITÁȚIE s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] — Din fr. cohabitation.