coace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COÁCE, coc, vb. III.
1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊
Expr. A-i coace (cuiva)
turta sau
a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦
Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor).
2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦
Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦
Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza.
3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură.
4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi.
5. (Despre bube și inflamații,
p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din
lat. pop. cocere (=
coquere).