coțcar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COȚCÁR,coțcari, s. m. (Fam.) Șarlatan, pungaș. – Coțcă + suf. -ar.
coțcar(Dicționar de argou al limbii române, 2007) coțcar,coțcari s. m. pungaș, șarlatan
coțcar(Dicționaru limbii românești, 1939) coțcár m. (d. coțcă; sîrb. kockar). Est. Pungaș, escroc.
coțcar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coțcár (fam.) s. m., pl. coțcári
coțcar(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) coțcar m. Mold. pungaș, escroc: ha! coțcărule, cu de astea 'mi umbli? AL.
coțcar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COȚCÁR,coțcari, s. m. (Fam.) Șarlatan, pungaș. — Coțcă + suf. -ar.