coțcărie - explicat in DEX

coțcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COȚCĂRÍE, coțcării, s. f. (Fam.) Șarlatanie, pungășie. – Coțcar + suf. -ie.

coțcărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
coțcărie, coțcării s. f. șarlatanie

coțcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
coțcăríe f. (d. coțcar). Est. Escrocherie, furt pin [!] viclenie. V. pungășie.

coțcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coțcăríe (fam.) s. f., art. coțcăría, g.-d. art. coțcăríei; pl. coțcăríi, art. coțcăríile

coțcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coțcărie f. înșelătorie, pungășie: de i-aș prinde cu vr’o coțcărie? AL.

coțcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COȚCĂRÍE, coțcării, s. f. (Fam.) Șarlatanie, pungășie. — Coțcar + suf. -ie.