coțcă - explicat in DEX

coțcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.

coțcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.

coțcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cóțcă s. f. – 1. Zar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie).

coțcă (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
cóțcă s. f., pl. coțce (coțci)

coțcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci

coțcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca.

coțcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coțcă f. 1. zar (de jucat), înșelătorie, șmecherie: nu cumva vrea să ne joace vreo coțcă AL. [Serb. KOȚKA, zar].

coțcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓȚCĂ, coțci, s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. — Din sb. kocka „zar”.