coșmar - explicat in DEX

coșmar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire. ♦ Fig. Grijă apăsătoare, obsedantă. – Din fr. cauchemar.

coșmar (Dicționar de neologisme, 1986)
COȘMÁR s.n. 1. Vis care dă senzații de apăsare și de înăbușire. 2. (Fig.) Stare de grijă apăsătoare, obsedantă. [Pl. -ruri. / < fr. cauchemar, cf. v.fr. caucher – a izgoni, ol. mare – fantomă].

coșmar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
coșmár (coșmáruri), s. n. – Vis urît. Fr. cauchemar.

coșmar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COȘMÁR s. n. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie. ◊ (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă. (< fr. cauchemar)

coșmar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coșmár n., pl. urĭ (fr. cauchemar). Vis oribil. Fig. Lucru care te îngrozește.

coșmar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coșmár s. n., pl. coșmáruri

coșmar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coșmar n. 1. un fel de năbușire sau înnecăciune în somn din cauza îngreunării stomacului: 2. fig. viziune îngrozitoare, obsesiune (= fr. cauchemar).

coșmar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COȘMÁR, coșmaruri, s. n. Vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire. ♦ Fig. Gând obsedant, apăsător. — Din fr. cauchemar.